"vezi tu iarna asta este mai rea decât iarna de-afară*

spunea Alma într-una din serile geroase pe care
le simt în mine și-acum
vocea ei atât de caldă-altă dată aproape striga
răgușit

*este albă prea albă pentru sufletul tău
numai ger fără urme de sănii fără urme de pași
fără cer
n-o îmbățișa n-o iubi n-o lăsa să facă din tine o umbră
nu te ascunde în tine ca o sălbăticiune
n-o bântui*

eu ascultam privind-o pe Alma
ca și când ea mi-ar fi ucis ursulețul de pluș
ca și cum ea ar fi fost vinovată de neorânduiala
dintre sprâncenele mele
oftam și în mine înfloreau flori de gheață
tăceam