Pășind pe fostele cărări,
Pe care des mergeam,
Simțeam frumosul tău odor,
Și îl insuflam.

Stăteam pe bancă, liniștit,
Aveam reminiscente,
Fragmente, amintiri, fugeau
Prin mintea-mi plină de tristețe.

Și vântul care mă-nsotea,
Uscat și rece și puternic,
Copaci pupându-se făcea,
Amintindu-mi de sărutul veșnic.

Þinându-mă de braț mergeai,
Cu capul pe-al meu umăr așezat,
Încet, ușor tu îmi șopteai,
Zâmbind, privind curat.

A fost odată, a fost frumos,
Acum e altceva, e diferit,
Căci ceea ce te face fericit,
Se termină într-un mod hidos.