cuvintele fug speriate

mă apropiu de adevăr

limbajul cade dramatic

deschid gura și nimic



corzile vocale nu mă ascultă

realizez frumusețea

măreția vieții

proiectez filmul vieții spre interior

întâia oară



sunt pe cale să descojesc ultima foaie de ceapă

îi simt aroma acrișoară, lăcrimez la vibrațiile ei olfactive

căile minunățiilor se deschid sub formă găurilor de vierme

frumoase arcade tuburi aprind lumini înspre alte lumi



parfumurile au profunzime adânci

ochii sunt vrăjiți de culori

fiori magici pe piele

electricitate miraculoasă



muzica sună orchestral

în măsuri universal armonioase

totul e la o intensitate sporită

un click distanță




ceva de genul opusului expresiei "vis in visare"

poate mai curând conștiență în conștiență

noi oamenii suntem la o încrucișare de drumuri

eoni ne-am pregătit pentru asta



copil fiind intuiam

acum simt

viața mea s-a consumat între intuiție și trăire nemijlocită

asemenea vremuri mi-a fost dat să trăiesc

minunate și miraculoase



electricitatea trăirilor mă pișcă de nas

vom face saltul în groapa cu nisip stelar

împreună

mână în mână eu și cele 7 miliarde



fațete ale aceluiași diamant multicolor

adunate într-un singur chip

UMANITATE!



Mihai Corui

09.09.2011