bate vânt din pupa

corabia mea navighează clătinată de valuri

mă cheamă necunoscutul albastru

în arterele mele zvâcnesc

coduri străbune


chemare tată mamă din stele

mângâieri cu dimineți de lumină

strămoșii îmi suflă tainic în pânze

ADN-ul meu răsfiră puteri măiastre


taine încifrate-n spirale

piruete cu fulgi de nea

inspir briza năbădăioasă a oceanelor sărate

ape violete

înțelegeri fulgerate


se apropie furtuna marelui bum

efortul n-a fost zadarnic

oamenii zei se întorc acasă

e timpul forței

al dragostei



e timpul pietrelor fără umbre

timpul luminii ce trece dincolo de frunze

e timpul căderii egotice

e timpul


lasă bagajele să cadă

nu ai trebuință de ele

împachetează-n uitare

frunzișurile trecutului tău


ele te sufocă fără rost



ghiulelele viitorului

atârnă necruțător de gambe

ca niște acadele cârje

diabetizându-te


e timpul lui acum aici

nicicând nu am inspirat aer mai cu poftă

nu am pufnit în nări

alături cu delfinii

cu focile jucăușe


trăim timpuri pline de glorie și slavă

miraculoase vremuri

ivăre stau să cadă

lanțuri de întuneric ale minții omenești


toate le vom rupe deodată

va cădea fisa în aparate telefonice anacronice

cu toată încrederea din lume

ne îmbarcăm în corăbiile înțelegerii


Mihai Corui

29 sept.2011