Nu-mi plânge-n nopți satanic gol
Și nu-mi stârni o ură ce n-o vreu.
Îmi plâng dureri dintr-un abis de rol,
Căci de m-aș naște înc-odată eu
Nu m-aș mai face om, ci Dumnezeu.

Oh! cruntă blasfemie ce-mi provoci
Suspinuri, plâns și dor de veșnicii!
Termină cântul acru ce-l invoci
Să-mi zguduie neantu-n temelii;
Că știu ce sunt: un strat pe înc-un strat de glii.

Te-ntreb, și nu destul, de ce nu pot
Să fiu mai mult decât un vas de lut,
Ce poartă-n el un suflet, și socot
Că mi-ai răspunde, dar mă așezi sub scut.
Dar eu nu asta Doamne ți-am cerut.

Aș vrea să stau o clipă-n poala Ta
Și când privesc de sus nimicul să-mi întrec
Știutul. Cum poate-atâta sens în lume exista
Și atât mister? Și-nainte să plec
Te-aș întreba: cum suferi Tu când sufăr cei ce trec?