Noiembrie-obosită apariție de la bal.
Cu o trena prea lungă, pe un fond galben pal,
Zgribulită sub boruri, arcuite in vânt
Cu mănuși mult prea strâmte, în culori de pământ.
și la brațu-i discret, într-un frac,
Mult prea drept, se înclină cu grații,
Un decembrie zvelt.
Cu o față prelungă, de un alb sidefat
Iși așteaptă consoarta, ianuarie-n prag.
și se lasă-așteptată, februarie iar
Cum făcuse și-alt dată
La un alt mare bal.
Văd un martie sprinten,
Cu perciuni grizonați,
Ce o-nvârte pe vârfuri
Pe April ,cu nesaÈ›;
și sub poala-i ușoara
Piciorușul ei fin,
Se ridică….coboară,
Ca și fulgul de lin.
Mai, încorsetat și el,
Cu un păr pe ochi,..rebel,
Se îndreaptă ingrijit,
Inspre iunie, grăbit;
Dar aceasta mititica,
Suspinând de dragul lui,
Se agață fâstâcită
Printr-un gest, la brațul lui.
Iulie, semeț nevoie….,
Sub o bolta, rezemat,
O privește lung pe August:
S-o invite, la dansat?
August? nici ca-i pasă dacă,
O invita el sau altul,
Important e pentru August,
Doar dansul și ..cochetatul.
Un septembrie, mai calm..
Cu o pipă într-o mână
O îmbrățișează cald,
Pe octombrie cea bună;
Ce își poartă cu blândețe,
Peste fruntea ei senină:
O tiara moștenită
Dinspre vița ei străbună.
Si iar muzica răzbate
Prin ferestrele deschise,
Unde lunile danseaza
în tandemuri fericite.