și mi-a venit
dintr-o dată, în minte
exact la ora aceea,
de după-amiază ambiguă,
când nu știi dacă să te grabești
sau să mai zăbovești cu privirea pierdută
pe fereastră
ziceam,
exact la ora aceea,
cinsprezece și treizeci și patru
de minute
la mai bine de două mii de kilometri
distanță
amintirea
aproape uitată
a gustului de piersică mâncată pe plajă
într-o zi de august