râul reflectă tremurat luna

prin desiș întortochiat de arin

se estompează melancolic

sunetul gâlgâit al apei


printre stejarii pitici

greierii-și țârâie baladele

scărțâind viorile lor măiastre

îmbracă mantie aurie de stele



noaptea își înveșmântează festiv

haina răcoroasă de iunie

soarele a sărutat luna deunăzi

țuc! zgomotos de noapte bună


nuci prea serioși parfumează seara

pas timid de căprioară

răsună înfundat dinspre codru

prin ierburi înalte și pline de sevă


paianjeni pricepuți țes pânze sofisticate

vrând parcă să prindă șmecher

razele de lună în picuri de argint

seri magice cu rouă


natura adoarme fremătând de viață

micul infinit se împacă

fractal și armonios

cu marele univers sferic


copilăria mea face loc adolescenței

inocența grațioasă

face loc îndrăznelii clocotitoare

a tinereții fără limite


e frumos în lume Doamne!


Mihai Corui

08.Ian 2012