poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-12 | |
e aproape 20:12 și un an nou își caută
deja de lucru prin ochii mei. gata. cea mai frumoasă femeie și-a pus bocancii aceia normali și bătucește cărarea de zăpadă. nimeni nu știe unde mergem. nimeni nu știe că adesea reformulez și devorez un trup care fix își așează soarele pe degetul mare de la mâna stângă. nimeni nu știe că așa a fost dintotdeauna. cu mâinile pline de realitate orice om ar evolua exact ca un autobuz. ar fi o navetă care timp de câteva secunde ar povesti coșmaruri trăite alături de alte stele din cosmos. singura soluție e să mă deplasez spre dreapta unde este o parcare în care caii fumează malboro lights. faptul că-mi așez capul peste umerii albi nu înseamnă că deja inima mea își scoate la licitația imaginile nasoale. ninge. și pământul destul de monoton se gâdilă ca un stejar prima dată în vânt. continuu să cobor cărarea de zăpadă când un mesaj promoțional scoate sunetele unei broaște. nu vreau să fiu răutăcios. dar, de ce-l apucă bâzâiala tocmai când mă arunc ca un porumbel în cerul acestei femei. ascult sâsâitul fiecărei clipă de viață și mă dezmeticesc atunci când mi se arată că așa am trăit mereu. aerul vrea să intre zgomotos în lumea mea invizibilă. dar înăuntru, nu e decât o felină care intră în comă mâncând vorbe. ninge… și-ți cer iertare că salcâmii își scutură din greșeală albul metalic.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate