Din urmă,
Urs mătăhălos cu blana verde,
Muntele ne acopere cu umbre.
Pas cu pas după noi,
Se târâie gâfâind.
Durere difuză, cuțit invizibil,
Răsuflarea îi e înghețată.
Pătrunde încet.
La poalele muntelui verde,
Nisipul e alb ca o față de masă;
Maramă pe chipul unei mirese.
Cămilă brună cu două cocoașe,
Urmele sutienul tău
Sfidează umbra morocănoasă.
De undeva de departe
Soarele mincinos se poticnește
Rătăcit în părul tău de aramă.