Calator prin asta lume, obosit de-atata drum
M-a ars flacara iubirii si-am in loc de suflet, scrum.
Pasarile calatoare de pe cerul albastriu
Stiu drumul ce-l au in cale, numai eu pe-al meu nu-l stiu.

In corabia'n deriva, carmuita de nebuni
Nordul sigur il arata, busola, printre furtuni
In barcuta de sperante, in nisipuri aruncata
Acul calauzei mele, numai catre ea arata.

O stiam surazatoare, iar acuma n-o mai stiu
Raman doar cu amintirea, cat in lume am sa fiu
Nu-i mai stiu calde saruturi, ce obraji mi-i desfata,
Nu mai stiu coapsa fierbinte, mana mea ce alinta

Nu mai vad in prag de seara, pe o umbra de perdea
Forma sanilor ce-n taina, cu o bluza-i ascundea.
O aroma'ncantatoare ma invaluia din plete
Cand furam un dulce miros, simturile sa-mi desfete.

Daca, strabatand o lume, cu singuratatea mea
Nu o sa gasesc o cale spre-acolo unde e ea
Va spun cert, ca in tristete este modul cel mai prost
S-o astept pe ea sa vina, sa-mi gasesc al vietii rost.