poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-26 | |
Mă plimbam cu Dumnezeu pe o cărare necunoscută,
Iar El îmi tot povestea cum stau lucrurile defapt. Deodată, în timpul conversației, a apus Soarele brusc Și s-a făcut un întuneric abisal, total. Speriată, l-am luat în brațe și i-am zis: Doamne, Tu nu știi că mă tem de întuneric? Ba da, dar învață să-l accepți; n-ai mai iubi lumina Dacă nu te-ai teme de întuneric. Și tot pășind cu El alături, În spatele meu am auzit o voce caldă, cunoscută. Bucuroasă, m-am întors pentru a fugi înapoi, Spre voce, dar Dumnezeu m-a oprit și mi-a zis: Draga mea, tu nu știi că nu trebuie să te întorci niciodată? Dar e tata. Nu l-am mai văzut de o eternitate. Oricum nu-l vei vedea în beznă. Îl vei regăsi mereu în lumină, în sufletul tău. Nelămurită, am decis să ignor vocea suavă din spatele meu Și am mers mai departe, cu Domnul alături. Dumnezeule, de ce mor oamenii? Moșneagul s-a oprit, mi-a luat ambele mâini În palmele sale rigide și lucrate, Întrebându-mă: Dar de ce să trăiască?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate