visele tale îmi conturează gura
mai obscen decât dracu’ ghicesc în palmă
iar tu ești tristă te-ai împărțit în două
și nu te poți hotărî dacă să fii divină sau de vină

un zâmbet vânăt ți se desface pe chip
până te mănâncă pielea ca o rană de lamă
liniștea ta zace pe patul unui spital
unde nimeni nu plânge de fericire

îți faci culcuș într-o matriță
cioplită în trunchiul meu ca în pomul vieții
în care ne-ai scrijelit inițialele
și totuși alte două brațe de bărbat te înconjoară

doi oameni se culcă împreună
dar te simți singură în pat tresari doar când
crezi că îmi plimb nasul pe ceafa ta și te temi
să nu inspir zdruncinări în suflet

ești dulce miroși a otravă de margarete
sute de lacăte frivole te protejează
să nu fiu eu cel ce îți deschide ochii dimineața
în timp ce zalele cedează printre suspine

îl uiți pe cel care îți spune noapte bună
când închizi ochii te murdărești
de carnea mea crudă pe vârful caninilor

ești femeia pentru care timpul așteaptă
și totuși plângi prin pori
cu secunde seci
sugrumate de limbile
unui ceasornic ce-ar vrea să mai bată la fix

dormim separat dar visăm împreună
sub ceașafuri scrii cu tălpile cântece de leagăn pentru pleoape
nici o ramură de iad nu ar îndrăzni să ne crape sub picioare
mă simt în siguranță în somnul tău însă dimineața spune alte povești

știu că mă uiți în zori porți măști preventive pentru
când îți vine să-ți ștergi sudoarea prin care am curs
iar patul nefăcut nu rămâne decât o metaforă pentru
tot ce am visat că o să ni se întâmple împreună

cândva o să te învăț să răzi în somn când
îți pun stele-n păr
iar noaptea se va muta mai aproape
de pernele noastre