Pare mohorâtă luna
Printre norii de argint,
Își primea seara într-una
Porțioara de alint.

Aurora-n jurul feței
Eclipsată-i de grei nori.
Dau binețe-n zori alteței
Pân' s-aud privighetori.

Doar când soarele cel tare
Sparge norii de nămol,
Către sat pe-a mea cărare
Mă îndrept la pas domol.

De-o curtează astrul rege
În zadar e al său gest,
Mi-a jurat cuvânt din „lege”,
Nu acceptă un incest.

Ziua-mi las mândra în pace
S-o privească și alți prinți,
L-al ei semn de „vino-ncoace”
N-aștept alte rugăminți.

Ea, a nopții creatură
Chiar de-i sus în largul hău,
Vrea-n a ei încrengătură
Și un om lunatic... Zău!