Îmi mor îngerii în picaj
eu îi țin ca șoimi si îi aștept
pe mănușa înzăuată

ei ratează
din păcate
și se strivesc
de pămantul negru

Mor îngerii în picaj
asteroizi se anunță deseară
probabil ca nu o să îi pot vâna..
dacă toți îngerii mei se izbesc
de lutul negru

Pleoape de ceață se lasă
și apasă pe seară
palide neclare vieți
din fumul viselor încă nearse

Un șoim îmi vine
într-un final
si-mi ridică
teatral
cortina de pe versuri

Îmi culc fața peste dealuri
sorb cu fiecare respirare
stoluri de păsări, vise și finaluri

Noapte se face
din cerneluri
de scris portaluri

Ultimul înger
îmi depune ofranda
pe mănușa înzauată
un iris din
cleștarul unei lumi
iscoditoare.

Piatra mea de logodna
cu Celestul si Neruviul...