în ziua-n care voi fi dumnezeu
va fi doar acest song trist
va fi doar această lumină galbenă din parcuri
noaptea cînd este ceață un fel de film prost încremenit
cu actori bătrîni uitați de toată lumea
pe post de oameni
actorii se plimbă de colo colo prin parc
și atît sînt îmbrăcați cu haine-n carouri de culori pale
bărbații
și-n rochii de lînă peste care și-au pus pardesiu de ață
femeile
lumina umple tot ecranul și după cum am spus
va fi galben-oribilă cînd voi fi dumnezeu

aș putea să aduc orice cu mine
să pun orice-n cuvinte
aș putea face ca uriași porci roz să zboare
invers
și mîțe jigărite să lingă coapsa iubirii
să-mi scrie ode gorile păroase să-mi compună simfonii șacalii
nu vreau asta
o lumină galbenă este
tot ce lipsește din iadul zilei în care am fost dumnezeu