Am nevoie să-mi fie dor de moarte;
Să ningă peste amintiri și vise,
Și de fluturi cu aripile unse;
De sângele tau revărsat pe o carte.

Am nevoie de apusuri ude,
De lacrimi dulci ale Toamnei, ce cântă
O odă cu inima frântă,
Ascunsă printre imagini surde.

Am nevoie de marea instelată
Și de copacii verzi, cu gust de noapte,
Care pășesc rătăciți printre șoapte,
Și se aruncă-n viața înnorată.

Am nevoie să mă întorc la mine
Să mă-nvelesc din nou, și linistit,
Cu mantia-nnegrită-a Lunii pline;
Să simt cum sufletul a adormit.