Las cuvintele ce`mi zboara
Nestingherite pe coli albe de hartie
Sa ma descrie,
Sopti`vor intr`o doara
Al meu suflet, ca intr`o poezie...
Iar cel ce va`ntelege aceste vorbe
Va stii, a lumii zare s`o privesca
Va stii aceasta viata pamanteasca
Nu s`o`nteleaga , ci doar s`o traiasca
Va stii ca lumea-ntreaga nu-i decat,
O cusca ....pe acest pamant ...
Ca trupul moare in al ei interior
Dar sufletu-i nemuritor
El zboara zi de zi si ceas de ceas
Urmand mereu un singur glas
Ce-i spune ca indiferent de varsta
Iubirea ii da viata , il inunda
Il face vesnic si nemuritor
Ii poarta pasi-n lumea viselor
Privita-m oameni care mor
Privita-m suflete ce pleaca-n lumea lor
Si intrebata-m ce regreta acum
Raspunsul lor veni ...postum ....
"-Ca n-am trait , ca n-am visat
Ca am privit cum viata mi-a zburat!!
Ca am lasat ca ratiunea dusmanoasa
Sa ma inchida-ntr-un cocon de plasa
M-am multumit sa tac, s-accept al meu destin
Destin bazat pe suferinta si pe chin ...."
Privesc tacut-acum, acest trup inert
Ce imi spunea odata un lucru intelept:
"-Iubeste si vei fi iubit !
-Nu tace , nu te lasa chinuit ! "
Privesc tacuta acest suflet gol .....
Ce pleaca-ncet in lumea lor ...
Tacut si mut ....el bantuie prin lume ....
Fara viata si fara nume
Ce nu mai poate-acum sa dea
Decat un sfat, de sus din lumea sa ...
"-Iubiti!! Nu mai taceti si nu mai suferiti
-Iubiti !! Fiti cu totii fericiti !!!
Acum , cat sunteti inca vii
Apoi e prea tarziu sa stii...
Iubirea sincera , adanca si profunda ....
Indiferent de varsta,
Traieste-o pana-n ultima secunda ......."