Ce dor mi-a fost de ploi întreaga vară
Ba chiar și înspre toamnă le-am cerșit
Și-acum prin negrul zării vai cum zboară
Imense ciori de nori și de urât

Desigur cu pământu-i foarte bine
Că-și potolește setea-n crăpături
Dar nimeni nu mă-ntreabă și pe mine
Mai poți întunecimea s-o înduri

Mai poți răbda doar toamnă și doar iarnă
În inima-nvățată cu senin
Când pentru ea nu mai există haină
S-o încălzească câtuși de puțin

Imense ciori îmi fâlfâie-n privire
De-mi vine să m-ascund în așternut
Și să tot dorm acolo în neștire
Nu te grăbi că-ți spune – tu ai vrut!