În micile globule ale sângelui,
În micile coridoare unde sfârâie nervii întunecați,
În mușchii care zvâcnesc ca un cap de fiară tăiată,
În marile adâncimi unde corpul pare strivit de propria lui greutate,
Sub pielea mea friguroasă,
În văz, în auz, în timpanele care sorb alice de sunete,
În micul ghem de adrenalină care răspândește aburul fricii,
În inima care bate ca o morișcă de platină
Aud venind iarna,
Aud o forță necunoscută cum face exerciții de tragere,
Aud pe pereții interiori o subțire ploaie de gloanțe.
Liniștește-te, îmi spun, liniștește-te, îmi spun,
Așa auzea și Ahile și ce ești tu față de dânsul?