cum să vă spun... acum când simt pustiul
și-mpotrivă toate mi se-ntoarnă,
cerul tot în ochi mi se răstoarnă
și înc-o dată-n oase simt târziul

ca pe o moarte, ca pe-o desfrunzire,
trecere în toamna cea de mâine
fără gust de strugur și de pâine,
și înc-o dată simt o amorțire

ca drojdia de vinuri din pocale
după guri ce nu mai pot să soarbă,
iubire simt... drept pasăre oarbă
ce visase zboruri demențiale.

știți, le simt pe toate câte au durut,
mărgele de mătănii puse-n șir...
dar încă vă iubesc și nu mă mir
să aflu în voi un Iuda și-un sărut.