Vizitam casa de amorrit a soților
Brukenthal, când, deodată,
m-a lovit un crâncen do-mi-sol
din palisandrul pianului bălăbănindu-se în gol.

Degeaba frecventăm adesea catastrofe,
nu sîntem preparați de sași cotropitori.
Bilete zdrențuite muzeale
lipite de ploaie pe perete
când toamna jinduiește la flăcăi și fete și feciori
plecați de acasă în pribegie
la porți viclene pline de cârnați.
Bucătării de inox așezând corect rețete
de orologii vieneze
peste prăjiturele care în liniște tic tac.

Dar dacă nu ești tu, atunci cine îi,
m-a întrebat placa de mormânt a contelui Xanthus,
stând în luminiș și confundată fiind de fapt
cu cea verde a jidovului Joseph Goldstein
din burgul Kézdivásárhely.