poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-25 | |
Simți
că îl apasa ceva pe piept. Erau întrebările mărunte ale vieții ce nu-i dădeau pace niciodată. Cerceta cu privirea vopseaua decolorată a vieții.... de soare. Trase adânc aer în piept. * * * Pornind de la premisa nebuniei în permanentă schimbare, înghiți aer cu greu încercând să-și desprindă gândurile. Răpuse printr-o tăcere semnificativă, amintirile erau reprimate într-un colț al minții sale. Statuia... veghea nuferii. * * * Încerca să-și ardă gândurile cernând în minte nisipurile dezastrului. Păstra un moment de tăcere croindu-și drum printre umbre. Își simțea spatele încins și auzea degetele alergând printre împunsături ce nu reușiră să străpungă norul... întunecat. * * * Apusul mânjise cerul într-o imagine granulată cu un roz murdar. Cu ochii ațintiți pe masă privea cu un zâmbet abia schițat, trebuia să trăiască bântuit de fantomele trecutului. * * * Ochii adânc înfundați în orbite, ardeau acea inexpresivitate a unui gol ce nu putea fi umplut. Ca un animal care răcnește, fata i se schimonosi de furie preț de o clipă. Zâmbind timid... striga. * * * Într-un impuls de moment, nepregătit să accepte, își ținu respirația preț de o bătaie de… inimă. Cu furia Răscolită undeva înăuntrul lui ce sta să dea pe dinafară, zâmbetul i se transforma într-un hohot de… râs. * * * Ploaia căzută peste noapte limpezise cerul. Cu figura răvășită de uimire și cu mintea adâncită în gânduri, pierduse reperele pentru o... secundă. * * * Pierduse noțiunea timpului. Unduindu-se pe sub creasta abruptă a liniștii, o asculta pentru câteva clipe măturând spațiul cu privirea. Între ușurare și teamă... un oftat. * * * Văzuse pupilele cum își pierd lumina care separa viața de moarte. Sudoarea îi ardea ochii lăsați să se obișnuiască... cu întunericul. Începu să înainteze... ghemuit. * * * Lăsând durerea să-i părăsească trupul, începu să meargă încet spre lumină. Simți o apăsare puternică în piept: minutele treceau unul după altul...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate