poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-13 | |
Înălțarea din gând e deja coborâșul faptei
răul contrariază și mintea ucigătoare precum sila de toate – ultima descoperire a tinerei generații Avena săpată cândva în istoria contemporană de coloși mafioți macină trupuri le rostogolește la vale sângele ni se adună freatic prin peșteri urlă întunecat ecoul veacului surpat și ne-absoarbe abisul rânduiți în căderi – niciun stei să ne odihnim Sub concasorul trecerii inutile de ani sau decenii brațe cap piept degete tălpi gambe coapse bazin coloană gât abdomen – roci solubile se zdrobesc se pătrund tot mai mult ziduri nerenovate de „pâraie” dintr-o imensă națională pârnaie Îți spuneam iubito că-n clasa a opta mă urcam prima oară pe Domogled și m-am luat după doi cățărători antrenați Mi-au zis ei că-i periculos doar călcam pietrele de lut sedimentar întărit se rupeau ca plastilina în fâșii se desprindeau deseori patinam parcă eram una din calfele lui Manole îmi venea să blestem grohotișul versantul abrupt ne-abăteam de la traseu departe la dreapta ca să-mi rezerv plăcerea intrării-n Peștera Haiducilor abia la coborâș c-aveam la brâu și-o lanternă să văd liliecii de care nu mai voiam să-mi fie nicio teamă ci milă Deodată o piatră mai mare clintită de experții-n alpinism echipați să zburde ca țapii negri pe creste fără să se uite-n spate la mine îmi fugi de sub picioare nu se inventase skateboards dar alunecam tenace-n prăpastie era înainte de Sântă Mărie Mare n-aș mai fi cunoscut pe urmă niciun gram de înălțare în soare ci m-aș fi făcut o avenă sau un izvor coclit ieșind dintr-un jgheab să fiu sorbit de pensionari vătămați la inimi picioare și cap Nici nu mai știu cum de-am scăpat am lunecat zece metri la vale mai era încă puțin până la buza prăpastiei ori m-am prins de-un ultim jneapăn aveam mâinile numai o rană pietrele sedimentare tăiau ori s-a repezit unul dintre-alpiniștii amatori să m-ajute să ies mai degrabă că-i țin minte speriați de-ntâmplare Cred că și jneapănul joacă pentru oricine un rol sau devine indicator pentru ce-o să faci cu viața Eu știu că există avenuri peste tot lângă noi după cum în Paris au fost înghițite case întregi de la vechile galerii pentru extrageri de calcar încă de pe vremea regalității guri de iad se căscau Mai știu că jnepenii certitudini ori ajutoare de care mințile n-au auzit până atunci răsar la un îndemn neauzit ce vine domol de pe-un platou parc uriaș cu florile cărnoase precum steluțele lila-roșiatice pe care le-am rupt cu rădăcini le-am dus până la Tulcea le-am plantat în jgeaburi mari pe copertina noastră de deasupra autoservirii din Vest iar apoi când a murit Felicia fost colegă le-am dat lui Emil să i le replanteze pe mormânt pentru c-o iubise mulți ani și-o visa neîncetat Florile de pe Domogled cresc și acum acolo în cimitirul Tulcei vălurit nu neted ca-n palmă precum platoul de la Herculane pentru a-i arăta Feliciei un traseu însemnat pe stânci și copaci
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate