nu te îngrijora mamă sunt bine
e atât de frumos podul de piatră
sub care dorm
apa e limpede
m-am privit în oglinda ei
mai des decât narcis
și n-am înebunit încă
nu te îngrijora sunt bine
mai sângerez puțin de la o bătaie
cu niște câini vagabonzi
acum suntem prieteni
și stau de pază de-o parte și de alta a podului
de parcă s-ar afla la porțile unui castel
deși uneori când îmi privesc umbra
mereu apar pe cap cu o coroană
dar nu-mi dau seama de-i una de aur
sau una de spini
nu te îngrijora mamă sunt bine
astăzi am lansat la apă încă o corabie