Te-ai dus, străin și ți-ai lăsat bătrânii
Să-ți poarte dorul, tu să-l duci pe-al lor.
Nu ți-au plăcut în țara ta stăpânii
Cu dinți de lup mușcând din tricolor.

Nu ți-a plăcut nici pâinea, că-i prea mică,
Iar strigătul a șoaptă-ți arăta.
Îngenuncheat prea mult și plin de frică,
Nedrept și laș ai râs de țara ta.

Străin în altă lume, fără casă,
Tot în genunchi trăiești, ori ești prea mic.
Au și ei lupii lor și nu le pasă
De tristul tău destin. Ești un nimic.

Și nici din țară nu mai ai vreo veste,
Bătrânii tăi de mult s-au petrecut.
Nu mai e nimeni care să ateste
Că poți să construiești pe un trecut.

Străin de țara ta; străin în lume,
Un sâmbure sortit să n-aibă rod.
Cu trupul tău se va-ngropa și-un nume,
Dar râzi și bea și plângi. Ești un nerod.


11 august 2011