Era piatra asta in jurul careia ne strangeam...
Stateam pe ea,ne odihneam ..cateodata..
Mai ales dupa vatea ascunselea,sau dupa schimburi de surprize,
sau flori fete si baieti...
ce mai era?
mai era si altceva?
mai erau si alte jocuri pe care cumva..le-am uitat?
era si un individ..care impreuna cu fratele lui furau pe ceilalti copii de jucarii,
sau ii priveau cumva cu o privire de sticla,
de invidie.
pe strada erau multi...
tot soiul...de familii,de salbatici si oameni cu bun simt.
am intrebat acum ceva vreme pe cineva...
oare unde o fi piatra pe care ne odihneam,
pe care in momentele de respiro,
judecam interior micile hotii,sau rautaturile,
sau poreclele,sau invidiile,sau diferentele.
s-o fi sfaramat,
n-a mai ramas nimic din ea.
acum strada e goala.
copii nu mai joaca pe ea...
se strang la colt si desfac pungi de seminte,
pe strada cumva jocul fizic s-a mutat a suferit.
acum ...
in fine poate devin patetic.
STRADA MEA A FOST VARSATA INTR-O GALEATA CU ALTE STRAZI,
a fost aruncata la gunoi...
nu s-a ales nimic de ea.
singura placere acum , dupa ce o cunosc a ramas momentul noptii , cand insectele isi fac aparitia,bufnitele pogoara ingereste pe cate o creanga,iarba parca fermecata ti se face culcus,
iar hienele umane...
dispar.
dispar..
dupa ce si-au terminat programul hidos de prefacatorii.
Noapte buna tuturor insectelor,
Noapte buna cer,
Noapte buna iarba,
Noapte buna miez placut de vara,
Fara fiinte umane .