Iubita mea-i o iarbă grea de rouă
Pe care-am tot cosit-o ani la rând
Și-acum aș răsădi-o dar n-am când
Într-o otavă tânără și nouă

Iubita mea-i o holdă pe-o colină
Pe care-am înălțat-o-n spic de dor
Și-apoi am secerat-o prea ușor
Neprețuind frumoasa ei tulpină

Iubita mea-i o frunză-n vântul lin
Pe care stelele din zori o fură
Iar eu rămas în geruri și-n căldură
Din amintire înc-o mai suspin