cu urechea lipită de zid, în spatele ușii întredeschise,
stă și ascultă, înnebunită de liniște,
vrea să audă ce gândește Raskolnikov,
atunci când tace-ndelung și nu face nimica ...



Dar nu se aude decât zumzetul de neoane
și o tăcere asurzitoare ultimul răcnet


eu mă așez pe butelie,
aprind o țigară, închid ochii și văd
cum prin fereastra întredeschisă
își ia zborul un stol de garsoniere;
umbre de carne zidite-n blocuri de piatră,
blocuri de piatră zidite-n umbre de carne...


E oare posibil ca autorul să nu fi prevăzut
o asemenea răsturnare de situație ...



http://www.youtube.com/watch?v=IlHSVHOvcQA