Prolog la epopeea "Orânjiada"

(Răvaș către marele myrmidon sau pitbullul Ahile-Troian-Zăpadalba și buldogul său francez Patrocle-Boc)


Cântă, Sară Casandră, deșteaptă poeții c-un ferm gângurit,
Uite caseta Pandorei, astăzi Patrocle din ea a fugit,
Nu era necesar să rămână cu leșul Ahile pe șleau
Să se încalce legile luptei, că zeii atât așteptau!
Patrocle-i cinic duh canin, famen își reia primarul său toc,
Pentru că-i bocciu ca mopsul îi spune toată lumea Cuțu Boc,
Ahile-Troian este doar fosila dintr-un fost război troian,
ne-o dezgropă și-o mută-n "Grigore Antipa" chiar Heinrich Schliemann.




Eu sunt Cățelușul Boc și nu am mâncat deloc.
Am venit aici la tine fără bani, dar pe patine.
Că mi-a dat Băse un ghiont și-l slujisem ca un tont.
Am venit la tine, Sara, cea născută primăvara.
Nu mai am nici adăpost, m-au gonit din vechiul post.
Vreau s-ajung iarăși la Cluj, unde n-oi mai face sluj.
Am acolo rostul meu. Ce-am venit eu teleleu?
Pe un mal dâmbovițean nu fac purici an de an.
Am crezut că pe aici toți dulăii au covrigi.
Însă nu-i ca la Avrig, toți se fac covrig de frig.
Bate Vântu în poiată și găina este moartă!
Vine Crivățu, el, fra’su, la căței le-ngheață nasu’.
Nu e cinste, nu e lege, ci armată să te lege.
SPP-iștii stau la colț, își arată câte-un colț.
Au măciuci între picioare, ucigașii câini în soare.
Ei sunt cei mai cruzi fideli, fac lui Băse socoteli.
Mi-au mușcat și din ureche, credincioși din garda veche.
Și mi-au tras apoi o labă, c-am lătrat tare-o silabă.
Silaba despre bășini le-a intrat în bormașini.
Știu secrete cam o mie, să dau jos pe-un fitecine!
Să-l răstorn și pe ăl mare, hoțomanul din născare.
Ne-a vopsit portocalii, câini roșcați cu mici făclii.
Băse puse pe gaz spirt, lămpile s-au spart la birt.
Vrui să părăsesc Victorii, o pății ca infractorii
ce i se-nvârteau în jur și m-au premiat să-njur!…
Premier, sunt bun de treabă, cotarla să mă-nțeleagă.
La mijloc i-așteaptă-o cursă, ca să-și prindă botu-n sursă.
Sursele de informații o să-i pice în formații.

Eu sunt Cățelușul Boc și îmi place să mă joc!
Sară, te-ai născut din timp, să conduci întregu-Olimp.
Să-i dai jos cu frații tăi pe-orânjiții nătărăi!
Se-ntrec să ne dea pâini hingherii-n piei de câini.
Parcă-s din Securitate, javrele îmbălsămate.
Stau doar lângă faraon, javre sub Akhenaton.
Unii spun că e-o femeie despotul fără tuleie.
Ei, motani familiari, sar la gât câinilor mari,
ce-ar vrea ca piramida să-și clatine… hlamida.
Sară, îți voi fi pudel cât rămân eu mititel
în rucsac s-ajung la Cluj, n-oi sta tot câine de sluj!…

Îl mușc, Sară, pe tembel, căci l-am slujit nițel...
de mi s-a acrit de tot. El m-a pus să fiu netot!
Când revin eu din Ardeal, îl dau jos de pe veceu –
ocupă tron degeaba șapte ani Zăpadalba!…