vreo trei zile după ce m-am întors acasă
a fost mare plictiseală
și o liniște atât de mare încât
puteam auzi cum le bat inimile
oamenilor care treceau prin fața ferestrelor tale
mai erau niște muncitori sub
balconul meu
săpau gropi din care săreau păsările
un camion le lua și le ducea pe un deal
de unde ele își dădeau drumul pe niște funii
dacă nu le-aș cunoaște aș zice că sunt oameni
oricum, plănuiesc să trag funiile până sub geamul meu
vor veni și voi povesti dimineața cu ele
mă vor întreba despre tine
mă vor întreba când am început să te iubesc,
dar asta a fost de mult...
iar eu n-o să am timp să le spun totul
mai ales că pot citi asta și singure, prin cărțile lor prăfuite