Există o unică bucurie a matematicii care poate fi și o regăsire. Zbânțuiala cotidiană, să îi zicem atât și să nu mai intrăm în amănunte nenecesare, frecușurile "de la natură" se pot topi și la un foc rece. Să facem din când în când matematică pentru a ne regăsi pe noi, dar și un anumit Rost, o anumită încredere în Frumos... pe care e păcat să le uiți. Lumea sucită pe care (și-)o creează unii prin aroganță poate fi risipită matematic cu un maximum de eleganță. Oricât de tare s-ar înverșuna "furia" umană sau s-ar insinua vreo "mizerie umană", adevărurile matematice nu se smintesc și nu se pătează (mediatoarea tot la mijloc taie de-a dreptul). Un comentator altfel "înverșunat" din presa românească - nu sunt neapărat dintre fanii dânsului... a fi fan o văd și ca pe o oarecare agresivitate/pretenție nefirească - scria un articol: http://www.gandul.info/puterea-gandului/e-usor-sa-iei-5-la-matematica-la-bac-8412136. Articol care m-a mișcat și prin forma de redactare (tehnologia electronică fiind aici "salvatoare"): parcă e o scrisoare de dragoste către infinit. Sau "la nemurire" cum se exprima impetuosul Rică Venturiano. Aș face și observația că poate ar fi bine ca autorul să scrie mai des pe acest subiect, nu numai când "îl roagă redacția".

Există și răceala unei înghețate servite într-un supermarket răcorit de frigidere. Sau la un Mac Donald. Mai mult de moft, din comoditate, fără prea mare tragere, să stăm și noi la o masă, înțărcăm copilul să se joace pe "pajiștea" special amenajată, a la Disneyland, și noi ne gândim ca ar trebui să mai încercăm să emigrăm in Canada "pentru o viață mai bună" (am preluat formula de succes în neviață, tot a la Disneyland, de la "Surprize, surprize"). Ce contrast! Dacă matematica, "limbaj universal", ne poate aduce aminte de infinit și de Rost, creând o lume imaginară, dar vie, în Disneyland infinitul se sufocă în stas, depersonalizare, kitsch, plastice, dulcegărie și "hormoral" (aș include în "Disneyland" și desenele animate japoneze...).

E bine ca din când în când să facem matematică. Ne poate ajuta să înțelegem mai intim ceea ce un Arsenie Papacioc enunța atât de fuzzy (tărâmul ivit in urma descoperirii matematice că prea bogata semnificație a unui "sistem" nu poate fi prinsă în "crispata" exprimare/logică binară) : "să trăiești în pustie, în mijlocul lumii fiind". Unde foc interior sau fântână interioară sunt totuna.