Tu te-ai născut fără suflare. Ca mugurul din ram înverzit.
La umbra ta azi stau și aștept să apună în zare norul
Ce-a bântuit în noapte cu umbre și fulgere până-n zenit
Tot sufletul ce ne umple trupul ce-a lăsat în urmă golul.

Eu sunt creat din contratimp și vis. Lumină din întuneric.
Când peste ape vii aburul ca voalul plutea a viață
Simțind cum cresc vintre în gânduri-ideii și căutând în nimic
Treceam din neființă-n ființă dorința la suprafață.

Rostogoleam cerul trecând prin eter și materie crudă
Și purtam cuvântului ființa aceleiași identități.
Împreună eram ideaticii ce lăsau să pătrundă
Ascuțișul adânc al celor mai intime animozități.