poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-19 | |
Majestate
Alteță regală prințe Carol mă plec supus la tronul vostru și-ngenunchez în fața altissimei voastre soții Elisabeta I a României acum când Măria Ta din domnitor valah mâine 10 mai veți fi primul nostru rege Vă mărturisesc venind de la Nemție c-am cumpărat pe drum de întoarcere de la zaraful austriac-maghiar Peter Majer – fiindcă-n el avui și am atâta încredere încât cred că nu mă va păcăli niciodată – casa de taină a lui Þepeș din Krönstadt În ea v-aștept pe dumneavoastră după încoronare să mă vizitați cu nepotul de frate moștenitorul Ferdinand Tocmai ce venise pe-aici în țara de-adopție și iată că l-ați trimis condus de mine să mai stea o vreme acolo-n Renania să se mai școlească nițel în artă militară filozofie drept diplomație la Tübingen dar nu-i bine să fie instruit mult nemțește ci românește-n familia de Hohenzollern pentru că-i și din casta mai neolatină Sigmaringen Casa mea-i după tipicul din veacul XV al construcțiilor bârsane vechi nu al celor săsești și doar un tablou iscusit pictat s-a putut păstra în ea din vremea unei nașteri ciudate pe-aici de acum peste trei veacuri – în care apare iată chiar acest cămin al mereu tânărului prinț Vlad – înaintașul matale Loc de bătrânețe e casa aceasta considerați-o de cea mai mare cinste pentru c-a fost și pe gustul soției lui Vlad Mărioara din Sudul Dunării – poate o afla în ea împăcare după despărțirea de fiică și doamna voastră câte-o săptămână vorbind cu săsoaicele măcar Nu mai doream Stăpâne al meu luminate să stau aici văzând neputințele de azi ale Principatelor noastre unde trăiesc încă neuniți românii și pungășește neoprită ciocoimea hulpavă ci la poalele pădurii de munte sub Tâmpa – mânca-o-ar tata fi-va singurul loc neatârnat la mijloc de cetăți și de țări românești construcție foarte solidă niciun sultan și nici barem cancelarul neamț ori austriac nu vor încerca să mi-o ia pentru că din pădure voi fi vecin cu Măria Ta ce-ți faci un Peleș pe mal de Timiș puțin mai la vale la o aruncătură de tun Krupp german Cumplit dezamăgit voi asista din ea la orice s-ar întâmpla când târgurile muntenești de dincoace de munți își vor schimba repetat denumirile strămoșești iar aerul boieresc se va pierde ca fumul în soare luat de-un alt și alt vânt noblețea tuturor va scăpăta dusă hăt departe la Apusul care-n urmă ne va lăsa din fiecare iarnă până-n toamnă târziu sălbăticiți prea uitați în Bărăgan Câmpia Jijiei pe Siret despărțiți de Prut ori pe dealurile joase la Nistru cu râuri umflate peste noi de vii mâncători fără rost de bureți în păduri Culele oltenești nu vor mai servi mâine de cetăți poate din gospodării mici s-or ridica vestiți cărturari Unde altundeva decât în casa mea să mai poată ședea iarăși la sfat urmașii din Cantacuzini Rosettiști Moruzeni prinții Șuțu ori Ion cu Dimitrie Ghica Măgurenii Câmpinenii Bălenii Grecenii Cu mine să stea la masă sub Tâmpă înaintea țării triste-n Șcheii Brașovului aici unde-a venit Coresi și-a tipărit chiar și-n paralel cu străine vorbe din creștineasca lege românească Sângele slujitorilor de neam înarmat sângele scurs ce tot urca-n înalt ca din capul lui sveati Ioan Botezătorul ori cel de la mucenicia lui Mihai Bravu nu va mai țâșni ci se va închega pe veci din Dealu prelins în piețele Târgoviștei ca un covor roșu al fostei glorii pe când se vor împuți pe viitoarele clădiri sudorile de ocnași scoase cu biciul din fețe-spate trădătorilor de către marele Vlad Drăcea de-atunci de când i-a stors de viață la Poenari apoi ca să înalțe cu ei din temelii palatul domnesc pe malul frumos al fortificației sale ce-avea să devină Cetatea Dâmboviței numită astăzi Curtea-Veche Din marii portari vornici hatmani nu mai e între Argeș și Dunăre pe nicăieri vrednic vreun os sau vreun zgârci de Buzescu sau Baba Novac niciun ban găurit craiovean răceala țepelor parcă nici n-ar fi fost draconică cică-i băsmuire după unii – misitul Peter Majer urmaș al negustorilor n-a pătimit atunci dar nu vrea să revină vremea lui Vlad mă sfătuiește să cumpăr odată cu locuința aceasta această pânză înverzită de sus până jos de pădure cu desimea netopită nici vara a arborilor la poalele Tâmpei nu știu cine a făcut-o Doamne poate-un zugrav de pe la mănăstirea sveti Nicolae iată petele galbene și-albastre în tabloul acesta al poalei abrupte de munte Domul Carol îi răspunse credinciosului său după ce se uită atent la tablou: Uite semnătura de sânge nu-i de meșter zugrav Sunt scrisul și pensula unui bărbat mai tânăr decât mine c-un început de chelie Ion Andreescu studentul trimis de noi la Barbizon și întors după un stagiu lung grav bolnav pictorul se află deja pe patul de moarte geniul i se pregătește să fie încoronat de natura care singură va rămâne pe când pietre pe pietre case palate nimic n-au fost nu sunt nu vor fi Dă-i cât cere misitului dă-i aur cât pentru un artefact de veacuri îngropat |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate