Ce faci tu cand, asta lume, de cuvinte te-a secat
Chiar de plage sau surade, te lasa pietrificat.
Sa o lasi sa-si arda focul si in foc sa arda toata
Cand cu urlete de fiara, doara coltii isi arata?

Poa' sa-ti fie tie mila de cea care te-a muscat
Pe'adevarul ce rostit'ai cu minciuna ti-a calcat?
Cand nevinovat, de oameni, ce pe loc te-au condamnat
Sa ramai cu toti si toate, prieten si impacat?

Sau s-o lasi sa te cuprinda, intr-un dans dulce mieros,
Chiar de stii c-o sa se'ncheie pentru tine, dureros?
Unde fugi de asta lume? Incotro sa tii'nainte
Cand din urma te ajunge a trecutului aminte.

Cand crezut-am ca sunt singur printre umbrele uitarii
Navigam intr-o deriva printre valurile marii
Si poveril'erau toate pietre de morminte grele
Doara gandul razbatea printre astri, printre stele

Cand era sa fug de lume, tu iubire te arati,
Si ma tii c-o forta calda, ce ma rupe in bucati
Atunci cand povara vietii trebuia sa-mi fie cruce
Drumuri noi ce aparut-au ma intreb unde m-or duce.

Sentiment care se naste si traieste'n inimi blegi,
Ce a naruit imperii, dictatori, principi si regi
De sub fruntea'ncoronata plange spiritul aprins,
Ca un cancer e iubirea ce pe suflet s-a intins.

Intr-o lume slaba'n care sa inseli e o virtute
Sa urasti cu viclenie si laude prefacute,
Esti nebun de-ti duci iubirea'n asta lume depravata
Cand poti s-o ingropi in tine, s-o traiesti, adevarata.