Să iasă numai o noapte
din ramă
călărețul pe-un murg
în amurg
să-și continue trapul
sub carpeni arțari jug_aștri
pe aceleași locuri marcate
cu baligi
de la bariera din miazăzi a Bucureșcilor
s-o ia drept
înspre hanul lui Manuc unde-i bere bragă salep
vin de Sarica Panciu Drăgășani
până-n zori se-audă ghiersul unui tânăr Barbu
tot Lăutar din cobză poftit pe la domnii
și la mândre cununii
cântecul strămoșesc cel mai vechi și amețitor
să curgă-n voie fără nicio manea levantină
în cupe de-aramă
și-argint
ori să stropească
turnat doar în vase de lut
de pe fețele bronzate de țărani cărăuși negustori arnăuți
până pe fețele boierești

S-arunce jos mușteriii pe dușumea cu oricâtă sete
farfurii căni oale golite
marii jupâni descălecați să dea comenzi
ca olarii din Cosești Argeș
să-ncingă cuptoare de țară
cu lemne de stejar ori fag la mii de grade
pentru alte vase
și-alte vase
escadrile și flote de vase
într-un azimut să le facă dogoarea pământului
tari precum granitul dintr-o țară a lui Nu
turcitul Măcin

Să-și lase acel secol romantic în urmă
călărețul nostru la han ca
să ne-arate singurul drum de ieșire onestă
din țara în care domnește… bine un Da
mai degrabă… a da