nu știi câte zâmbete am aruncat pentru chipul tău,
câte iubiri uscate ți-am aprins ca să te văd urâtă ca viitorul.
dă-mi o țigară ca să-ți scriu amintirea în care m-ai regăsit.
fă-mi o cafea amară și am să-ți trag universul acolo unde mă întorc.
o bere și iadul tău! să ți-l îndur senin...

un ceai fierbinte, te mai rog, pentru mierea mea rece.
poate n-ai să știi niciodată cu ce oase ți-am croit cărare,
sperând că ai să mâ întâlnești.