Frecvența cuvintelor mele,
Îmi sugrumă mâna ca o mânușă,
Croșetată fin cu andrele,
Din a florilor de dor cenușă.

Grăbiți norii m-acoperă,
Să mă cearnă apoi stropi limpeziți,
La streașina urechii operă,
Cu miros de tei și cireși înfloriți.

Îmbrățișează-mă atât de mult,
Cât inima ți-e-mbrățișată de piept,
Să-i fiu destinat s-o ascult,
Acolo unde marea mă face s-aștept.

Pendula gândului meu solitară,
Leagănă soarele ca un poem,
La apusul și-apoi amurgul de vară,
S-adoarmă în nocurnul boem.