mă atingi
cu tandrețea unui orb
și voluptatea unei meduze
dansând în poala adâncului

nu mă voi speria
de un sombrero
sub care se ascunde tristul mariachi
ochii tăi încrețesc marginile
o sevă galbenă stă ca lava în coșul unui vulcan
sau poate gândul meu îl înalță
iar tu îl colorezi pe dinăuntru ca pe o capelă sixtină

alunița asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îți stă pe umeri
o senzație de neîmplinire
subțiază căpăstrul zilei

ești ofranda
sunt piatra pe care vei curge