Nici nu am visat vreodata unde am putea ajunge
Dupa ce-am varsat candva, de Craciun, atata sange.

Am vrut sa traim mai bine, cine si-a inchipuit
Ca noi vom ramane astazi cu stomacul chinuit?

Ne-am dat viata sa fim liberi, sa o ducem tot mai demn...
Suntem fetita cu chibrituri din basmul lui Andersen.

Eram granarul Europei si-am ajuns sa cumparam
Cereale de la altii s-avem si noi ce sa mancam,

Am distrus economia si ne rugam de straini
S-o repuna pe picioare, sa ne faca tot ei paini,

Am concediat minerii, nu ne trebuie carbune
Si-asteptam ca Dumnezeu sa mai faca o minune,

Am inchis rafinarii, de petrol n-avem nevoie
Ca s-ajunga tara asta o Cartagina, o Troie,

Lichidat-am zeci de fabrici, am facut mii de someri
Care-si vad acum copiii ca pe niste mari poveri,

Cautam ceva de lucru colindand prin alte tari
Si ne-ntoarcem cum plecaram, cu vantul prin buzunari.

Am facut niste partide sa se certe-n parlament,
Ne judecam prin tribunale pentru-o roaba de ciment,

Ne sticlec ochii de foame, de nevoi si de necazuri,
Ne-omoram unii pe altii pentru mamaligi si prazuri,

Alegem si realegem ministri si presedinti
Amagindu-ne cu gandul ca din ei vom face sfinti.

Ne promit marea cu sarea, ne arata fata bune
Apoi uita ce-au promis dupa doar o saptamana

Si-o luam iarasi de la capata, lunecand spre intuneric.
Nu vedem nici o lumina in acest tunel himeric.

Guvernantii ne privesc si-n fata ne rad obraznic
Asteptand cu nerabdare sa deguste-al tarii praznic.

Au dus tara la ruina invocand puteri oculte,
Nasul le-a urcat prea sus, n-au urechi sa ne asculte.

Se tin bine de fotolii si se scarpina-ntre coarne
Dar nu banuiesc furtuna care vine sa-i rastoarne

Caci rabdarea noastra astazi a ajuns la apogeu
Iar cand lantul il vom rupe sa-i fereasca Dumnezeu!

Nu vrem decat loc de munca si vrem sa traim decent
Cam traiesc atatea natii langa noi, in Occident.

Vinovati nu sunt vecinii pentru-a noastra soarta cruda
Si nici guvernantii care nu vor sa ne-auda.

Suntem singuri vinovati ca traim atat de prost.
Ne-am facut cu mana noastra viata ca un negru post.

Am ales sa ne conduca ce-i ce-acum ne jefuiesc
Fara mila, fara frica de Parintele Ceresc.

A gresi e omeneste, insa nu la infinit;
Din greseala si prostie pe Isus l-au rastignit.

Nu mai este timp de vorbe, sa-ncetam acum cersitul!
Sa schimbam tot ce se poate, caci se-apropie sfarsitul!

Hai sa dam mana cu mana, s-alungam din tara zbirii
Si apoi, cu mic, cu mare, sa dansam Hora Unirii!