poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-24 | |
Geniul Labis a trecut pe firmamentul liricii
ca un meteor. A rasarit, s-a inaltat si, cand incepuse sa straluceasca mai frumos, s-a stins. A cazut ca un trasnet stupid. S-a stins steaua, dar lumina ei va straluci de-a pururi in infinitul inimilor noastre. Pentru noi, focul „Primelor iubiri” inca mai arde, „Albatrosul ucis” inca mai zboara, „Lupta cu inertia” inca mai continua, „Moartea caprioarei” inca nu s-a savarsit fiindca Labis continua sa ne sopteasca: „Sunt spiritul adancurilor”. Iar sufletul sau ne vegheaza zi dupa zi, ceas dupa ceas. Labis va ramane trandafirul imbobocit care nu va mai inflori. Va ramane izvorul cristalin ce a lasat urme adanci in solul pietros al liricii universale. Suntem generatia „Labis”. El a fost inceputul, noi suntem continuarea. Iar sfarsitul nu va fi niciodata. Ceea ce scriem noi astazi ne dicteaza din neant glasul neauzit al lui Labis. Respectandu-l pe Labis ne respectam pe noi insine. Iar cand ii rostim numele sa pastram, totusi, macar un scurt moment de reculegere. Pentru Labis.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate