...
expulzat din nou dintr-o lume
în care oricum nu se poate trăi
tocmai din cauza acestui coșmar
aproape inconștient-
revenirea la realitate

constatând
că nu s-a întâmplat nimic
între timp
că mărșăluiesc pe mai departe
prin cotloanele aceluiași război personal
ca un fel de prizonier-ambulant
al unui sentiment pe care nu ìl împarÈ›i
care nu te împarte
care pare că este
consecința faptului de a fi

mama se uită uimită
cu nemulțumire
de undeva de departe

și dintr-o dată mă dumiresc că sunt foarte singur
în derularea acestui exercițiu straniu
mereu mai presus
care nici măcar nu știu cum se cheamă
deși durează de o viață.