poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-07 | |
Ce rămâne după plecarea trenului ?
Mari scântei ale nopții, care cad Peste băncile verzi, peste chipurile Bărbaților adormiți, singuratici. Ce rămâne după picnicul Frenetic, scurt, pe patrulaterul de iarbă ? Un batic sfâșiat și sticle goale de bere. Ce rămâne din colecția de ziare zdrențuite, Galbene, murdare de praf ? Chipul zâmbitor, naiv, al deceniului care trece. Ce rămâne din sângele care bate ca un ciocan pneumatic, Care împinge trupul în hău, care Împroașcă încet, ca o morișcă de platină ? Ce rămâne din buzele tale electrice, Care murmură, care se ating de fața mea aspră? Ce rămâne din ibricul de cafea, uriaș ? Ca un cazan de locomotivă, din care beau Și, iată, ochii nu se închid, și, iată, scriu, Iar cuvintele sunt de carne și cântă ? Ce a rămas din bâlbâitul dictator ? Ce rămâne din deșertăciunea puterii, din gloria Celui care a citit o singură carte ? Nu vă pot spune, vântul însă Plimbă tăcut praful și pulberea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate