poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-28 | |
avea cea mai frumoasă nemurire pe care am văzut-o vreodată la un muritor.
își purta singurătatea la braț, ca pe o mare doamnă, singura cu care accepta să-și împartă kimonourile copilăriei, o aceeași zveltețe adolescentină încât nu mai știai se îmbolnăvise de singurătate ori singurătatea îi dăduse un sifilis al dorințelor? îi oferea mantoul cu mișcări studiate degetele lui prelungeau descrierea unei lumini curmând-o apoi și-n aer plutea regretul unui miracol avortat. se hrănea din migrene huarde, dezgustat de orice clipă de plăcere, privea din turnul său citadin declinul acupunctatându-și meditația cu un reflex de respingere dar dincolo de această enervantă atitudine studiată a eșecului dincolo de acest macabru grotesc al refuzului perpetuu era o m a r e subterană extrem de profundă extrem de albastră îi zăreai la periferia retinei un petersburg în plin soare avea o eleganță lucidă zvâcnirile și le dresa cu o ferocitate mocnită era ușa în fața căreia îmi prelingeam instinctele cu ghearele rănite din care țâșneau bulbi de țipăt ca un var stins cu care am fi putut picta extazul dacă nu ar fi fost un mereu prea târziu și o animozitate a unei anima în formă de tu sunt oameni al căror simplu gest de respingere are atâta noblețe încrustată încât orice revoltă e coruptă a se întoarce sfidând tot zațul lanțului de metanii al zilei de mâine îngenunchiezi ca o cămila așteptând să-ți fie tăiata cocoașa în deșert lacrimile nu înseamna apă în apă lacrimile înseamnă deșert tocmai refuzul e cel ce ne determină a descărca toate arcurile într-un singur om urlând că asta înseamnă a iubi dacă eu…atunci probabil că și tu … țeastă spartă pe un tumul a iubi e o pagină de pură agonie ochiul tău spart de tâmpla ochiului meu orbit că nu te simte. te urăsc. Cum altfel dacă nu mă poți iubi?dar te urăsc într-un fel asimetric în mine oglinzile sunt deformate ai putea trece prin mine ca un curent argintându-mi punctele mate violetul din mine ar deveni vioriu lutierii n-ar mai construi sicrie nici butoaie, ci eoliene am obosit ca mâinile mele să fie condurii unui drum netivit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate