Micile doze de responsabilitate,
sunt în stare de ebrietate.
Pentru o clipă de echitate,
soarele fiecare celulă străină străbate.
Libertatea curge prin vene, dorința e ștearsă,
amintirile rămân într-o cârpă arsă.
Toate au continuitate
chiar și atunci când vântul nu bate.
Slăbiciunile se dizolvă
cu acetonă, fără prea multă vâlvă.
Nu cunosc moment mai plăcut decât uitarea,
amestecată în alcool cu plăcerea
cuburile de gheață se revigorează
când norii de umbra covorului se amorezează
nici nu te aștepți și... poc! se plafonează
da, fericirea ușor se mai mimează,
greu e să vezi cu câtă dificultate simulează...
puritatea în cutii de carton se ambalează
uneori se și reciclează...
dar să uităm, toate acestea paralizează
și fără cap și coadă nu se divinizează.