poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-20 | | Înscris în bibliotecă de George Mira
E-acesta cel de fiecare clipă
oraș al meu și pâinea mea de toate aceste zile ce se scurg în pripă și nopți prelungi în care-ascult cum bate sub căptușită pleoapa mea cu zgură lumina lui, culorile-n șuvoaie, un puls mai rar și mie pe măsură ce mă cuprinde-n propria lui bătaie, un schimb secret de bucurii, noptatec răspuns îmbrățișărilor diurne când mi se lasă ochilor ostatic, acestor două-adânci și negre urne ce se golesc văzându-l de cenușă și dulce timp petrec cu el sub ziduri, și stăruie-n plăceri din ușă-n ușă, și-i mângâie pereții supți de riduri și rănile și cerul tras în schele și câte-un smoc din loc în loc de iarbă crescut din mila unui pumn de stele, acestor ochi ce s-au deprins să-i soarbă din mers câte-o fereastră, câte-o casă, din el să bea, din el să se hrănească, s-asculte frunze cum încep să-i iasă și mierlele cum prind să se-nmulțească în el, acestor ochi, acestor sute de ochi ai mei ce-i mângâie tărâmul, acestor pași ce-nvață să-i sărute în mers ușori ca frunza caldarâmul. [din volumul „Risipă de iubire”, Ed. Albatros, București, 1976]
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate