poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-10 | |
Un orizont pustiu mă înconjoară
Fatidic prelungit spre infinit – Pianul geme pentru prima oară Cu clapele ca lama de cuțit. Un orizont mărunt mă înconjoară Înghesuind soprane pe altar Și-un ultim cântec sobru de vioară Aruncă-n tămâielnic bob de jar. Mi-am spânzurat o unghie-ntr-o coardă Convins că pot cânta cu mâna stângă, Dar în altar continuă să ardă Chitare care nu mai știu să plângă. Mi-aș sugruma-ntr-o strună ruginită Și sufletul și mintea deopotrivă De-aș ști că violina învechită Mi-ar învia solfegiile din stivă! Dar mă prefac că gust în văzul lumii Concerte pe un mp4 player Și-ncep să cred la fel ca toți nebunii Că ‚‚simfonistul’’ este doar un fraier! Dar ca într-un coșmar mă fură valul Purtându-mă-n vârtejuri de bemoli, Mă gâdilă în talpă cu becarul Și-apoi m-azvârle-n balta cu minori... Mă regăsesc întors la simfonie, În corul de soprane și tenori, Crezând că cea mai dulce comedie Ar fi cu capul pe pian să mori... Ah, moartea?! Da, credeam că-i utopie, Că soarta-i dată numai celor slabi, Că doar o incompletă melodie E viața ,,simfoniștilor’’ bolnavi! Dar viața cea nerecunoscătoare E cea care îmi fură simfonia, Redând uitării razele de soare Și ironiei falsul și mândria. Ori degetele pe claviatură Continuă s-alerge de nebune În ceasul vlăguirii de pe urmă, În plânsete și râsete de strune... Ce forță și ce patimă divină Să cânți în întunericul pustiu! Cu prețul unei note în surdină Ai sfărâma o lume-n ceas târziu, Ai profita că marmura ia forma Unui cavou lipsit de epitaf Și lângă care veșnic „Nessun Dorma” Ar fi improvizată de-un taraf... Ai accepta în dar un nai de humă Știind că daru-i de la Dumnezeu? Ai vrea să spargi baloanele de spumă Ce se măresc și nu au apogeu? Ai vrea să-ți arzi în raza lumânării Privirile severe, exigente Și granițele forței și răbdării Să licitezi acestei voci stridente? Când vei putea cu muzica ta nouă Să-ntreci talentul ăstui Dumnezeu, Eu voi veni la Tine să-mi dai rouă Și, otrăvit, să sting coșmarul meu...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate