lacrimi de iubire pe un amurg rănit de o părere. iubești ori nu iubești; îți pare noaptea o cunună și slugă-n devenire acel regat care ascunde un erou bătut de lună plină. nu ai timp să cauți sfârșitul - misterul se află în urma trecătorilor. un element din profeție se încolăcește de mijlocul femeii îndrăgostite.
dacă tu iubești de departe, dovada te respinge. ce crezi atunci când crezi cu adevărat? un soare pentru tine arde? un Colos te așteaptă? nu vorbele-ți sunt multe chiar și atunci când taci? o simplă dovadă de înțelepciune vrei? nu te cred cum nu mă crezi, chiar de înșiri un rând întreg de cărți în poezii divine. atât mai văd: pământ și corp. unde sunt eu atunci când tu mă cauți? cine prinde Coroana? dacă la picioarele scaunului tău de rege sunt șerpi, pământul face cale-ntoarsă și doar oceanul va străbate în mințile trădătorilor. nu am crezut că te retragi; nu vezi? - o pulbere fierbinte ține corbul de aripi. aștept să te întorci în același anotimp din care ai plecat. un Preot – jaguar te cunună: tu biet uman de Cyrano cu plânsa lui Regină.
am obosit de trait, îmi spui și o lacrimă ți se prelinge.
țipă după ajutor în fiecare noapte, zidul după care somnul suspină ființe întruchipate. părul blond adoarme pe aceeași carte cu Cyrano. se năpustește asupra buzelor visate sângele, care din pernă curge. o sabie mă taie. un cavaler ajunge cu masca pe sub scut.