Admir orașul cufundat în beznă
Ecou de primăvară se aude în peisajul industrial
Vântul suflă aspru, răspândind tristețe
Doar moarte în jurul meu și climat artificial.

Negură totală, neliniște în mine
Spaime îmi sugrumă sufletul secat
Mi-e frig și mă doare și caut căldură
Mă gândesc la tine fumând neîncetat.

Vino, furioasă, ca norii de furtună
Vino, rece, albastră, pe acorduri de vioară
Vino, cu lumină, peste întunericul din mine
Vino, călduroasă, ca o noapte de vară.

Privește-mă cu ochi tragici și goi
Acoperă-mi inima cu petale de crin imperial
Fii ecoul de primăvară
În peisajul meu dezolant, industrial.