am înțeles dintr-odată
pieziș
că sunt un miez
ce doarme într-o alună

în fiecare dimineață
cineva bătea grijuliu în coajă
aștepta câteva clipe
pentru ca apoi să spună încet
ești cea mai gustoasă alună din pădure

gustoasă ăsta
m-a ajutat să devin filosof
știam că voi crește atât de mare
încât copacii mă vor ridica deasupra lumii
până aproape aproape de lună
chiar stropii de ploaie ocolindu-mă cu grijă
vor împrospăta iarba
în așteptarea mea

astăzi am plecat din pădure

e cald și miroase ciudat
în traista omului care m-a smuls
din ghearele unei veverițe nebune
acum e bine
cu spatele rezemat de mânerul albastru al unui clește
adorm fericit

poate chiar sunt o alună gustoasă